quem somos

QUEM SOMOS







O Casa Amarela 5B -Jornal Online surge da vontade de vários artistas, de, num esforço conjunto, trabalharem no sentido de criar uma relação forte com o público e levando a sua actividade ao seu conhecimento através do seu jornal online.

Este grupo de artistas achou por bem dedicar o seu trabalho pintorNelsonDias, https://www.facebook.com/pages/Nelson-Dias/79280420846?ref=hl cuja obra terá sido muito pouco divulgada em Portugal, apesar de reconhecido mérito na banda desenhada, a nível nacional e internacional e de várias vezes premiado em bienais de desenho e pintura.


Direcção e coordenação: Maria João Franco.
https://www.facebook.com/mariajoaofranco.obra
contactos:
franco.mariajoao@gmail.com
+351 919276762


Monday, July 23, 2007

Entrevista com Álvaro Lobato de Faria por Smaranda Iacoban



AGERO

Pagina de front Istorie Proză şi teatru Jurnalistică Poezie Economie Cultură În limbi străine Comentarii Actualitatea germană Comunicate şi apeluri

INTERVIU CU ÁLVARO LOBATO DE FARIA* ŞI CU PICTORUL ROMEO NIRAM
Smaranda IACOBAN


Smaranda Iacoban: Domnule Álvaro Lobato de Faria, ne puteţi explica în câteva cuvinte ce este MAC?

Álvaro Lobato de Faria: MAC este o instituţie creată acum aproape 14 ani cu scopul de a promova artele plastice portugheze. La început, a fost creată pentru artiştii plastici tineri, dar foarte repede am fost descoperiţi de cei consacraţi, care au început să mă abordeze pentru organizarea de expoziţii, dându-i la o parte pe cei tineri. Cea mai grea munca a fost să fac cele 2 grupuri de artişti să lucreze împreună, să se înţeleagă, deoarece nu doream să pierd tineretul. Astfel, era datoria mea să-i fac pe cei consacraţi să-i sprijine şi să-i accepte pe cei tineri. Dar, începând cu cel de al 4-lea sau 5-lea an de existenţă, lucrurile au început să meargă în acest sens, problema iniţială fiind rezolvată.

Astăzi, la MAC participă în egală masură şi artiştii tineri şi cei consacraţi, ori de câte ori organizăm conferinţe, mese rotunde, cei tineri sunt mereu prezenţi alături de cei recunoscuşi, există un dialog deschis, schimb de opinii, de experienţă, ceea ce mă bucură foarte mult, toată lume lucrează în armonie. Noi oferim în fiecare an premiile MAC de Excelenţă în Artă, pe mai multe categorii, iar una dintre acestea este Premiul Revelaţie, pentru artistul tânăr care s-a evidentiat cel mai mult în cursul unui an. Astfel, încercăm impulsionarea tinerilor artişti. Primim peste 2000 de portofolii pe an cu cereri de expoziţii şi ne bucurăm că am ajuns un punct de întâlnire al tinerelor speranţe ale artei contemporane portugheze.

Smaranda Iacoban: Cum aţi devenit punctul central al evenimentelor de omagiere a lui Brancuşi în Portugalia?

Álvaro Lobato de Faria: Brancuşi era o referinţă importantă pentru mine, cele mai multe din discuţiile mele cu diverşi artisti plastici se sfârşeau invariabil prin menţionarea numelui lui Brâncuşi. Astfel, mi-am dat seama că nu era aproape deloc cunoscut iubitorilor de artă portughezi. Mişcarea de Artă Contemporană din Portugalia a organizat multe evenimente de omagiere a celor mai importanţi artişti portughezi dar şi străini. Cum anul acesta se împlinesc 50 de ani de la moartea lui Brâncuşi, pictorul Romeo Niram s-a gândit la organizarea unei astfel de manifestări şi am fost încântat să particip la acest eveniment prin organizarea şi susţinerea unei conferinţe despre viaţa şi opera lui Brâncuşi. L-am rugat pe Romeo Niram să acompanieze prin picturile sale discursul meu şi astfel a început o serie de picturi inspirate din operele brâncuşiene. Am văzut deja primele lucrări, şi am ales una dintre ele pentru expoziţia colectivă a artiştilor plastici consacraţi organizată de MAC pentru sărbătorirea celei de a 13 aniversări.

Scopul acestei conferinţe despre Brâncuşi a fost să facem numele lui Brâncuşi cunoscut în Portugalia. Cel puţin persoanele prezente la conferinţă şi multe altele care au putut „citi” conferinţa via Internet unde se găseşte în totalitate, în limba portugheză, cunosc acum măcar câteva lucruri esenţiale despre Brâncuşi. Am fost deja invitaţi să organizăm acelaşi eveniment în 7 oraşe din Portugalia, am vorbit despre Brâncuşi în toate interviurile mele, am trimis prelegerea la toate televiziunile din Portugalia. Eu am ţinut multe conferinţe în toate colţurile lumii despre diverşi artişti însa a fost o premieră pentru mine fiind vorba despre prima conferinţă despre un artist plastic din Europa Răsăriteană. Bineînţeles, nu îl consider pe Brâncuşi European, sau Român, arta lui fiind Universală, aparţinând patrimoniului mondial. Nu am fost niciodată în România, însă acum, după ce m-am familiarizat cu opera sa îmi doresc mult să o fac.


Smaranda Iacoban: Domnule Álvaro Lobato de Faria, cum v-aţi organizat conferinţa?

Álvaro Lobato de Faria: După ce am discutat cu Romeo Niram şi am decis să susţin prelegerea, m-am îngrozit. Brâncuşi este un mit, o referinţă mondială în artă şi am avut timp foarte puţin timp la dispoziţie să pregătesc conferinţa. Vă spun cu toată sinceritatea că nu am găsit aproape nici un fel de material, sau foarte puţin, în limba portugheză. Am întrebat sculptorii pe care îi cunosc însă nu îl cunoşteau, sau spuneau că ştiu câte ceva despre el pentru că li se făcea ruşine de neştiinţa lor. Am fost să mă documentez la Biblioteca Fundaţiei Gulbenkian, cea mai importantă pe tema artelor plastice din Portugalia, am vorbit cu directorul general, însă nu am reuşit să găsesc nimic despre Brâncuşi în limba portugheză. Am încercat la cele mai importante instituţii culturale din Portugalia însă fără nici un rezultat. Astfel, am recurs la internet şi am avut parte de ajutorul pictoriţei Maria Joao Franco, care s-a implicat în această cercetare. Cred că seara dedicată lui Brâncuşi a fost un succes, îi multumesc României pentru această iniţiativă culturală şi felicit românii pentru puternica ofensivă culturală. În Portugalia, din nefericire, nimeni nu face nimic pentru cultură, este o situaţie extrem de tristă.

Smaranda Iacoban: Romeo Niram va fi prezent la expoziţia colectivă de celebrare a 13 ani de existenţă MAC. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

Álvaro Lobato de Faria: L-am întâlnit pe Romeo Niram acum 2 ani şi a fost mereu ocupat cu tot felul de expoziţii şi evenimente în mai multe ţări, aşa că ultima oară când l-am văzut, la conferinţa Brâncuşi, am profitat de prilej pentru a-l invita să participe la expoziţia colectivă MAC ce va putea fi vazută din iulie până în septembrie în cele două sedii ale Mişcării de Artă Contemporană din Lisabona. Am văzut primele sale lucrări inspirate din sculptura lui Brâncuşi şi mi-au plăcut foarte mult, cred că pictura lui elogiază România şi în acelaşi timp vorbeşte despre o cultură şi artă de înaltă ţinută existente în România. Am ales, din motive de spaţiu, un singur tablou şi este o mare onoare pentru mine şi pentru ceilalţi artişti prezenţi (peste 30) că a acceptat invitaţia noastră. Este cel mai tânăr artist care expune în aceasta colectivă ce este formată din pictori consacraşi şi singurul străin. Va fi prima oară când Mişcarea de Artă din Portugalia va expune un pictor român şi de aceea voi ţine în deschiderea festivităţilor un discurs de omagiere a României. Voi face o prezentare a României, a artei româneşti, am observat la românii pe care îi cunosc o vitalitate şi un entuziasm care lipseşte portughezilor.

Smaranda Iacoban: Domnule Romeo Niram, revista fondată de dumneavoastră, „Niram Art”, a publicat până acum multe articole despre Brâncuşi în română, spaniolă, portugheză.

Romeo Niram: Într-adevăr, aproape în fiecare număr revista a publicat ceva despre Brâncuşi. Sunt atâtea studii foarte bune despre opera sa încât este aproape imposibil să nu publicăm ceva despre Brâncuşi. De exemplu, ultimul număr conţine articolul lui Mircea Eliade „Brâncuşi şi esenţa zborului”, în limba spaniolă, în numerele trecute au apărut articole semnate de marele istoric columbian German Arciniegas şi de scriitorul român Cătălin Ghiţă. Cu cât se citeşte şi se studiază mai mult despre Brancuşi, cu atât creşte dorinţa de a cunoaşte mai multe despre arta brâncuşiană.

Álvaro Lobato de Faria: Aş vrea să felicit colectivul redacţional al revistei „Niram Art” pentru calitatea revistei, articolelor. Este o premieră mondială în acest sens, o revistă de artă în 4 limbi! Ne bucurăm că portugheza este una dintre ele. Revista a devenit deja o referinţă în lumea publicaţiilor de artă, este cunoscută în multe ţări, şi doresc să îl felicit pe Romeo Niram pentru această initiaţivă şi pe Eva Defeses, pe care am avut placerea să o cunosc la Lisabona şi pe care o consider o ziarista extrem de bună. Este minunat să vezi o echipă de tineri atât de entuziasmaţi şi de capabili să pună pe picioare un astfel de proiect.

Smaranda Iacoban: Domnule Álvaro Lobato de Faria, ce ne puteţi spune despre tabloul lui Romeo Niram ales de dumneavoastră pentru expoziţia colectivă MAC?

Álvaro Lobato de Faria: Eu am scris deja un articol despre pictura lui Niram, care s-a publicat în limba română, în revista Agero din Germania, şi cred că acest tablou captează esenţa operei lui Brâncuşi. Este foarte bine elaborat, arată o mare sensibilitate, o întreagă spiritualitate aş putea spune, şi acesta este cel mai important lucru în munca unui pictor. Se poate simţi aproape la nivel fizic toată puterea, energia şi înţelpciunea pe care Niram le-a pus în acest tablou (Miss Pogany 1912-1913), a reuşit să exprime un sentiment, o trăire. Oricine se uită la acest tablou îşi da seama că este un omagiu adus lui Brâncuşi. Cred că un tablou trebuie să ofere un acces imediat înauntrul mesajului pictorului iar această pictură m-a marcat din prima secundă.

Smaranda Iacoban: Domnule Álvaro Lobato de Faria, vă mulţumesc foarte mult pentru timpul dumneavoastră.

-------------------------------------------------------


*Director Coordonator MAC (Miscarea de Arta Contemporana din Portugalia)

Smaranda IACOBAN
Lisabona, Iulie 2007
AGERO Stuttgart® -

Friday, July 20, 2007

Maria João Franco na Imprensa Estrangeira


in NIRAM ART MAGAZIN

„Flowers of Mould” de Bianca Marin care, plecand de la poezia lui Arghezi, Blaga si Baudelaire aprofundeaza pictura lui Maria Joao Franco precum si fotografiile Roxanei Ghita „explicate” prin versurile poetilor Tudor Arghezi, Tristan Tzara si Paul Celan.Numarul viitor promite o intalnire cu Mircea Eliade, sculptorul spaniol Andreu Alfarro, pictorul portughez Vino Morais precum si continuarea prezentarii galeriilor si artistilor contemporani din Romania.Revista poate fi citita si online la
NIRAM ART Nº8, May 2007
UNA EMBAJADA DE LA CULTURA RUMANA EN PORTUGAL de MARIA JOÃO FRANCO
Sun Jun 17 00:52:39 2007
No quería hablar del evento transcurrido en la Biblioteca Orlando Ribeiro de Lisboa, sin hablar un poco del Dr. Álvaro Lobato de Faria, a quien tuve el enorme privilegio de conocer hace unos años. Casi no hay palabras para hablar del Dr. Álvaro Lobato de Faria, figura publica de referencia en la cultura de los artes en Portugal, y en el extranjero, sobretodo en los países ligados al mundo de la lusofonía.
Conferencista con una personalidad inconfundible, con un posicionamiento cultural de referencia, Álvaro Lobato de Faria hizo de su MAC – Movimiento del Arte Contemporáneo, situado en Lisboa, del cual es director y coordinador, un ponto de convergencia de los variados lenguajes plásticos, partiendo así para la grande divulgación en conferencias por todo el país y por todos los países de lengua portuguesa. Diríamos que estamos delante de un hombre de excepción, apasionado por el culto de la amistad, del bien-estar y del conocimiento. Esa es la razón por la que, para Álvaro Lobato de Faria, el saber es interiorizar el conocimiento adquirido con el conocimiento de lo sensible, de la revelación de la creatividad, del tener para después redistribuir. Este hombre es un individuo extremamente versátil, tanto en el campo de las artes como en el campo de las letras. Pero antes de todo, diría que Lobato de Faria es un Poeta de la Vida, que hace llegar a toda la gente un sentido de humanidad y de solidariedad, que son tan raros en los tiempos que vivimos. Seria entonces de esperar que la tarde del pasado día 14 de Abril, en la Biblioteca Orlando Ribeiro de Lisboa, albergase un evento de tan particular interés como la conferencia que el Dr. Álvaro Lobato de Faria profirió sobre el tema “Obra de Constantin Brancusi”. Al hacer una presentación no paralela pero complementaria entre la vida y la obra de Brancusi, abordó el camino hecho por este artista desde una perspectiva dinámica, histórica y estética, acompañándose a lo largo de la conferencia por una buena presentación de imágenes, logrando de esta forma describir las preocupaciones plásticas, estéticas y espirituales inherentes a la obra de Brancusi. Haciendo hincapié en esta vertiente de la conferencia del Dr. Álvaro Lobato de Faria, intentaré hablar un poco sobre la intencionalidad estética que Brancusi introdujo en su obra y sobre el modo en que nos hace repensar, hoy en día, a finales del siglo XX y inicio del XXI, el espirito de su obra y de sus propuestas artísticas.(...)
Comencemos por piezas como ”Las musas adormecidas” que Brancusi repite incesantemente y partiendo de las “Danaides “, simplificando la forma hasta la agotación, como si buscase la geometría intrínseca del inicio de los inicios. Nos coloca a nosotros en la situación de ”buscadores“ de la forma esencial de esta llanura aparentemente bidimensional, hasta la rotación eterna en la que la fuerza de los tiempos se interrelaciona con una infinidad de galaxias, conjuntos de pequeños ovoides que habitan en otro universo... Si en la geometría pura encontramos la verdad de las cosas, en la coincidencia de los registros, la fuerza estática de los equilibrios únicos, pensamos que nos podemos transportar para el pensamiento de Brancusi, habiendo él elaborado una trayectoria espiritual y estética en el sentido de alcanzar Verdad de la “cosa” objeto de elaboración mental objetivada en el acto en todo el conjunto de su obra. Estamos hablando principalmente del “Comienzo del mundo” y de la “Escultura para ciegos” en las que las estructuras internas, los vectores direccionales "coinciden" hasta crear una verdad interna o interior que el artista, gracias a sus convicciones y búsquedas, "intenciona" en estas formalizaciones, tan próximas de las geometrías otrora sagradas, en las estructuras de ínfimos animales que habitan en nosostros, en los íconos de las antiguas "escritas". La “ Mesa del Silencio” nos está presentada en un maravilloso plano cinematográfico genialmente conseguido por el realizador de la película "Brancusi", Cornel Mihalache, que nos hace sentir como si el tiempo y la materia se debatiesen en una lucha de encuentros por el minuto final, en un local imaginario de la “Columna sin fin”. Pienso que fueron enunciados los pontos referentes principales del pensamiento estético e de la imaginativa que dirigieron sus obras para el pensamiento plástico moderno, y que hicieron de este hombre uno de los mayores escultores del siglo XX debido a las repercusiones que tuvo en la escultura todavía hasta los días de hoy:- la busca de la esencialidad de las cosas - su representación simbólica - el mínimo de registros explícitos.“Antes no había nada”, ni tiempo…, y las fuerzas se realizaban a través de atracciones y retracciones de las masas cósmicas. Volviendo al documental de Mihalache: - como en los encuentros y desencuentros entre la Vida y la Muerte que nos propone Bergman en algunas de sus películas , donde hay un eterno en que los espacios temporales nos remeten para un espacio sin fin -, lo mismo se pasa en el lento y rico ritmo de la película que nos fue presentada; sentimos, en los silencios, el hilo conductor del pensamiento que habita en la obra de Brancusi, rica en su búsqueda coherente y persistente, como si el artista a través de sí nos quisiese elevar hasta los pilares de la Verdad de la Creación de los universos galácticos que constituyen hasta los días de hoy “lo desconocido” de la Humanidad.Al contrario de los “Pájaros en vuelo” que parecen captar de los cielos la luz en el brillo desmaterializado de sus superficies pulidas, conquistando toda la inmaterialidad del pensamiento, en rincones donde solamente está permitida la entrada de la luz, en la ”Mesa del Silencio”, uno siente el altar de los tiempos a la espera de un nuevo ritual (como una “instalación” diríamos hoy, en la sombra de las nuevas estéticas de la época post-humanista).El gotear del agua de la lluvia en el mismo ponto, creando una vulva, para fecundar otros mundos, en los momentos compasados: reloj de un tiempo sin límites, reloj sin punteros en que todas las lecturas temporales están permitidas…es un momento cinematográfico de extrema belleza.Este conjunto de propuestas muy bien articuladas en su organización, hizo de la tarde del 14 de Abril de 2007 un tiempo de reflexión, un tiempo de cultura y de conocimiento, que nos lleva a exigir de todos, y de cada uno de nosotros, que nos apoyásemos en este ejemplo para futuras realizaciones. Reconocemos que toda la equipa que propuso la realización de este evento tiene la fuerza de voluntad necesaria para la realización de este tipo de eventos enriquecedores para todos.